De unde interesul meu pentru Centrele de Informare Turistica existente in Romania si pentru proiectele de promovare a destinatiilor turistice romanesti ?
– pentru ca sunt implicat in doua proiecte ale unor centre de promovare turistica (e vorba de comunele Colti si Bozioru din judetul Buzau, pe care le-am vizitat weekendul trecut, pentru a crea doua trasee tematice – Drumul Chihlimbarului si Tara Luanei)
– pentru ca exista mii de cursanti din cadrul proiectului Intreprinzatori in Turism care pot fi interesati de informatiile aceastea
– pentru ca cei doua mii de proprietari de pensiuni care au aderat deja la portalul Cazare la Pensiune.ro ar trebui sa stie unde sa-si poata promova pensiunile gratuit si cum sa beneficieze de proiectele locale de promovare a destinatiilor (localitati sau regiuni).
Pe site-ul Ministerului Turismului se regaseste urmatoarea lista de centre de informare turistica – centre_informare_turistica.
Pe langa acestea, sunt destule proiecte de Centre Nationale de Informare Turistica finantate prin POR masura 5.3, alaturi de alte proiecte ce vizeaza promovarea destinatiilor turistice romanesti – vezi lista aici – plati POR 5.3 intre 12.07.2007 si 30.06.2012 si aici – proiecte finantate POR 5.3.
De asemenea, mai exista o serie de Centre de Informare Turistica aflate in mediul rural – acestea au fost finantate prin PNDR, masura 313 c – vedeti listele aici :
Dupa cum se vede din documentele de mai sus, ne putem astepta in viitorul apropiat ca proiectele sa fie puse in practica si sutele de centre de informare finantate din bani europeni sa devina operationale.
Predand materia Comportamentul Consumatorului in Turism la programul de master Management si Marketing in Turism le-am prezentat studentilor o lista cu surse de date secundare privind turismul si comportamentul turistilor.
In primul rand, exista o serie de organizatii internationale care au tot felul de statistici si de studii:
E deja o traditie in JCI Bucuresti ca sarbatoarea de 1 mai sa fie petrecuta pe malul marii.
Anul acesta colegii din JCI Constanta au organizat JCI Mayday. Ni s-au alaturat si cativa colegi din viitoarele organizatii JCI Craiova si JCI Buzau pentru un eveniment deosebit, in care am povestit despre noi si despre proiectele noastre. Noroc cu compania foarte placuta, pentru ca vremea n-a tinut cu noi (a fost cam frig), iar Neptunul era pustiu (pacat de investitia de la Cocor Spa hotel).
Am profitat de ocazie pentru o tura (cu Adela si cu Alex) in largul marii la bordul velierului celor de la Nautic Line, Oana si Mihai fiind niste gazde minunate. Alex a fost curajos si cuminte – am fost foarte mandri de el.
Această prezentare necesită JavaScript.
Si ca mini-vacanta in Dobrogea sa fie completa, am dat o fuga si pana in Delta, la invitatia unor prieteni – astfel am avut ocazia sa gustam niste peste si niste icre gatite excelent la hotelul Mon Jardindin Mahmudia.
Dupa excursia in Antalya, am fost si la Marea Neagra cu Alex, care a fost la fel de incantat de apa si de aventura.
In plus, i-au iesit si cativa dintisori noi cu ocazia acestei deplasari.
Am stat la vila unor prieteni pe malul Siutghiolului, unde ne-am relaxat pe ponton (cei care au avut rabdare au stat si la pescuit), ne-am plimbat cu salupa pana la Mamaia si inapoi zilnic, am folosit skyjet-ul pentru a trage o banana gonflabila, am inotat in lac, am mancat piersici plate din gradina si am facut omleta pentru 20 oameni dintr-un ou de strut produs chiar in curte. 🙂
Am nimerit in aceeasi perioada in care au avut loc concertele de la The Mission si demonstratia de acrobatii aeriene.
Pe langa relaxarea alaturi de familie si de rude, deplasarea de 9 zile la Constanta a avut si un alt scop pentru mine – vizitarea obiectivelor de interes turistic din zona. Evident, sunt atat de multe, incat nu am apucat sa vad nici jumatate din lista propusa.
Ce am reusit sa vizitez:
In Constanta
Am revazut Edificiul Roman cu mozaic (din care s-au conservat aprox. 850 mp), ne-am plimbat pe langa ruinele vechii cetati Tomis, prin Piata Ovidiu, pe langa Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie (pe care l-am vizitat in trecut), am trecut de moscheea „Carol I” si de catedrala ortodoxa, apoi ne-am plimbat pe faleza, din zona Cazino – Acvariu – Farul Genovez pana in portul turistic Tomis (care era in renovare si unde era in desfasurare o competitie de yachting).
Aici am luat o masa delicioasa la OnPlonge (din pacate am nimerit intr-un moment nepotrivit – tocmai fusese intrerupta alimentarea cu energie electrica si nu stiai unde e mai cald – inauntru sau pe terasa).
In zona Mamaia – Navodari
Am vrut sa vad unul din cele mai elegante complexuri rezidentiale si de vacanta din Romania – Marina Regia Residence. Complexul arata foarte frumos si ingrijit, vilele au o arhitectura tip mediteranean, foarte placuta, dar hotelul cu centru spa nefinalizat de la intrare si faptul ca restaurantul era pustiu au stricat din impresia pozitiva pe care mi-a facut-o. Oricum, mi-ar placea sa vad astfel de complexuri in mai multe zone ale litoralului si ale tarii.
In judetul Constanta
Prima excursie de o zi a avut urmatorul itinerariu:
– Murfatlar (fostul oras Basarabi poarta acum denumirea unei marci de vin celebre in Romania) – aici, in ciuda peripetiilor datorate lipsei indicatoarelor, am reusit sa gasim crama Murfatlar (din pacate pentru degustari trebuia facuta rezervare inainte, asa ca ne-am limitat doar la a cumpara cateva vinuri de colectie – vezi FATUM) – la prima impresie este sub cramele de la Cotnari sau Jidvei ca aspect si ambianta.
– apoi am mers la Adamclisi, unde sunt doua obiective – monumentul construit in onoarea lui Traian si cetatea Trapeum Traiani.
– Manastirea Sf. Apostol Andrei – aici am remarcat din pacate probleme specifice multor muzee, biserici si monumente din Romania: starea precara a bailor & turistii erau intampinati de cativa cersetori si caini vagabonzi; in schimb magazinul cu suveniruri a fost peste asteptarile mele
– Manastirea Dervent si izvorul tamaduitor
– Ostrov – Dunarea, insula Pacuiul lui Soare si cetatea bizantina Vicina – unde se ajunge cu salupa, singurul hotel (Danubius), hectare intregi de vii si livezi etc.
A doua excursie de o zi a avut alt itinerar, depasind granitele judetului Constanta:
– cetatea Histria – a fost o zi foarte calduroasa, dar a meritat; muzeul in aer liber e dragut, dar erau exponate interesante si in muzeul acoperit; angajatii de aici se plangeau ca li se va taia finantarea de la bugetul local si ca muzeul s-ar putea chiar inchide.
– campuri cu centrale eoliene
– Jurilovca – aici am remarcat turlele bisericii, in stil rusesc;
am vrut sa luam vaporasul spreGura Portitei, dar am aflat ca nu nimerisem ora potrivita si ca viteza acestuia de deplasare e destul de mica – asa ca am ales sa platim mai mult si sa mergem cu o salupa rapida;
la intoarcere, Adela a folosit cunostintele ei de limba ucraineana (un dialect vorbit in Bucovina) la depozitul de peste al Piscicola Jurilovca pentru a cumpara somn proaspat.
– Gura Portitei – am mers 15-20 km pe lacul Golovita cu salupa de mare viteza (80 km/h);
complexul de la Gura Portitei e interesant, dar nu ai ce face mai mult de cateva zile aici, decat daca iti place mult linistea;
marea e grozava – mai curata, mai limpede si mai putin sarata decat la Mamaia sau in sudul litoralului; plaja e si ea interesanta – e curata, cocheta si lipseste aglomeratia specifica litoralului;
noi am luat masa, am stat un pic la plaja, am facut o tura de piscina (care este de mari dimensiuni) si o baie in mare, iar apoi am plecat inapoi cu salupa
– Plaja Corbu – Vadu – dupa cata reclama i s-a facut, am fost usor dezamagit; intradevar, iti da sentimentul acela de plaja salbatica, dar pustie nu e (erau o groaza de masini si chiar corturi, desi am inteles ca camparea e interzisa; ce-i drept zona inca nu e invadata de constructii)
Un alt prilej de a vizita din nou zona, dupa doar cateva saptamani, a fost nunta lui Tudor Maxim, un bun prieten, care a sarbatorit evenimentul la cherhanaua Popasul Pescarilor, un loc care merita vizitat. Barca mare cu vasle reprezinta o atractie majora pentru copii (absolut toti isi doreau sa se catere in ea), iar pentru romantici cea mai placuta activitate poate fi statul pe plaja privind reflexia lunii in apa marii.
Cu aceasta ocazie am verificat si unele rute alternative si am avut surprize (unele placute – drumurile erau proaspat asfaltate; dar si unele neplacute – la un moment dat s-a terminat asfaltul, iar localnicii ne-au explicat ca drumul pe care vroiam noi sa mergem exista doar pe harta – ma refer la zona Amzacea – Pecineaga – Vanatori – 23 August).
Ce a ramas de vizitat pentru urmatoarele deplasari in Dobrogea (lista ramane deschisa):
In Constanta
– muzeul marinei militare
– sinagoga
– muzeul de arta populara (tinand cont de diversitatea etnica a Dobrogei, ar trebui sa fie interesant)
in zona Mamaia
– hotel Vega 5* – se lauda ca e green
– barurile de pe plaja – Kazeboo, Sunshine etc.
In zona Mangalia
– muzeul de arheologie Callatis
– muzeul marinei militare
– portul turistic
– herghelia Mangalia
– pestera Limanu
– padurea Hagieni
– Clos des Colombes – au hotel, restaurant si podgorie, deci vinuri facute de ei
– spa-ul de la Cocor Spa Hotel din Neptun (hotelul arata foarte bine, pacat de atmosfera usor paraginita a statiunii)
in zona Razelm – Sinoe
– Grindul Lupilor – aici e o pensiune interesanta , am inteles ca ofera plimbari cu ATV-ul pe dune, pe langa expeditiile pentru pescuit
– Fantanele – aici poti vedea broaste testoase (noi chiar am vazut o broasca testoasa pe marginea drumului in excursiile prin Dobrogea, ceea ce mi-a amintit de o placuta experienta traita cu multi ani in urma la Orsova)
– rezervatia Gura Dobrogei (Cheia), complex pesteri (pestera La Adam si pestera Liliecilor), Manastirea Casian
– cetatile Enisala si Libida
in judetul Constanta
– cetatea Capidava
– cetatea Carsium (Harsova)
– bisericutele sapate in creta de la Basarabi (Murfatlar)
Anul acesta am fost in prima deplasare in strainatate in formula completa a familiei noastre – mama, tata si juniorul. In plus, am beneficiat si de prezenta si ajutorul unei perechi de bunici 🙂
Pentru ca Alex e pasionat de balaceala, am hotarat sa mergem la mare. Eram deja hotarati sa alegem litoralul turcesc, regiunea Antalya.
Desi am fi putut rezerva direct pe BOOKING.com la preturi mai bune (doar pentru sejur, neincluzand transportul), conexiunea cu charterul ne-a determinat sa apelam la o agentie. Cei de la Christian Tour au avut o strategie agresiva de promovare si preturi reduse, dar n-am mai gasit locuri in charterul lor si am ales intr-un final Fibula. Am rezervat vacanta din timp, profitand totodata si de reducerile pentru „early booking”.
Dupa ce am studiat detalii legate de statiuni si hoteluri, atat din brosurile de la targurile de profil, cat si de pe Internet, am ales Hotelul Club Megasaray dinBelek, un club pentru familii cu copii mici, care avea review-uri foarte bune pe site-ul Tripadvisor – voi mai adauga si eu inca un review pozitiv.
Stiam din statisticile europene legate de traficul aeroportuar ca aeroportul din Antalya e mult mai animat decat Otopeniul, si tot am fost impresionat sa vad parcarea plina cu autocare si microbuze, care isi asteptau in ordine turistii. E clar ca vorbim de turism de masa – pe autostrada spre Belek si mai apoi in excursiile facute am observat sute de autovehicule ce transportau turisti – autobuze, microbuze sau minivan-uri – ma intreb cum stau lucrurile in varf de sezon.
Vremea a fost excelenta – cer senin, temperaturi de maxim 32-33 grade, iar apa marii calda – se pare ca luna iunie e o alegere corecta pentru un sejur in aceasta parte a Turciei.
Hotelul, desi nu e un resort exclusivist sau de lux, a fost chiar peste asteptari in multe privinte, mai ales in privinta serviciilor.
Am fost singura familie din Romania care era cazata la hotel in perioada respectiva, si cu toate acestea am avut ocazia sa vorbim de cateva ori in romana cu membri ai staff-ului – pe langa angajatii turci si rusi, erau si cativa din Republica Moldova. Majoritatea turistilor care vin la acest hotel sunt din Rusia, fostele tari sovietice sau Germania, asa ca noi eram o aparitie exotica, alaturi de cateva familii de francezi sau italieni.
Personalul era tot timpul amabil si cu zambetul pe buze, chiar si seara tarziu, cand ar fi putut fi obositi. Masa a fost mereu pe placul nostru, cele mai frumoase experiente fiind pe terasa restaurantului italian si la Grill Restaurant (un loc pe plaja amenajat pentru picnic, unde am facut gratar). Desi am luat cu noi din Romania borcanele cu mancare pentru Alex, era intotdeauna ceva care sa-i placa si sa fie potrivit pentru el, iar restaurantul avea o sectiune doar pentru copii – am folosit de multe ori blenderul aflat aici.
Dintre facilitatile hotelului am remarcat spa-ul, unde am incercat hammam-ul si un masaj cu clabuc, dar am ratat alte cateva servicii interesante (de exemplu sa practic windsurfing, schi nautic sau sa joc golf pe unul din vastele terenuri aflate peste drum de hotel).
Cel mai impresionati am fost de serviciul de inchiriere carucioare pentru copii – pentru un depozit returnabil si o taxa de inchiriere de 2 Euro pe zi, Alex s-a plimbat cu noi si cu bunicii prin orasul vechi in Antalya intr-un carut Pierre Cardin proaspat scos din cutie si asamblat pentru el.
Pentru ca nu sunt totusi un adept al turismului de zacut si pentru ca Antalya e un loc care merita explorat, datorita istoriei bogate si peisajelor deosebite, am renuntat la doua zile de lenevit la soare sau la piscina si am fost in doua excursii, rezervate cu ajutorul lui Emrah, ghidul turc pus la dispozitie de Fibula, care ne-a surprins placut prin atitudine si prin fluenta cu care vorbea romaneste.
Prima excursie a fost mai lunga si obositoare: Belek – Antalya – Kemer – Kumluca – Finike – Demre & Myra – insula Kekova & cetatea Simena. Drumul este superb, cu zona montana si serpentine pe tarmul Mediteranei, dar merita facut cu o masina decapotabila, nu cu autocarul.
Am traversat orasul Antalya, remarcand muntii din zare, infrastructura rutiera, suprafata intinsa si dezvoltarea urbanistica relativ haotica. In Kemer am oprit sa luam un grup format din bosniaci si macedoneni (lucru datorat faptului ca Fibula are filiale in tarile din Balcani). Am oprit pt. micul dejun la un popas de unde vedeam panorama orasului Kumluca – in zare erau mai multe sere cu rosii si ardei decat blocuri de locuinte sau case.
De altfel, serele si solariile erau peste tot de-a lungul drumului, inclusiv in varf de munte, unde agricultorii turci au terasat terenul, au adus pamant rosu si au facut un sistem de irigare interesant. Si nu e exclus ca acele rosii sa ajunga si pe mesele romanilor.
Nu am oprit la muzeul lui Sinan Pasa, dar i-am facut o fotografie din mersul masinii:
Prima oprire turistica a fost la biserica unde este mormantul Sf. Nicolae si la un magazin de icoane ortodoxe (asta ca sa demonstreze inca o data atat inclinatia spre laic si toleranta a turcilor, dar mai ales spiritul antreprenorial).
Apoi au urmat mormintele licienilor, sculptate in munte si care aveau alaturi ruinele destul de bine conservate ale unui amfiteatru din epoca romana. Interesanta este povestea acestor morminte – licienii aveau cavouri in forma de barci rasturnate si credeau ca cine are mormantul mai sus in munte, e mai aproape de zei. Un alt detaliu surprinzator a fost ca la cativa metri de situl turistic gaseai din nou sere, pline cu rosii cherry.
Apogeul excursiei a fost plimbarea cu vaporasul in jurul insulei Kekova, pe care se gaseste cetatea Simena. A fost cel mai placut moment al zilei, din mai multe motive:
– marea avea o culoare splendida si era foarte limpede, permitandu-ne sa vedem ruinele unui oras antic pe jumatate scufundat (in plus, vaporasul cu care am mers avea doua hublouri de sticla prin care puteai privi pe fundul apei)
– am admirat vasele si iahturile din micutul port
– am privit de aproape sarcofagele licienilor
– am vazut panorama cetatii Simena si a satului de la poalele ei, sat care nu are nici macar o singura strada, ci doar trepte, fapt pentru care copii crescuti aici nu se pot plimba cu bicicleta
– am admirat un catamarin acostat la poalele muntelui, in satucul de sub cetate
– am simtit „in plete” adierea brizei, pe puntea superioara a vasului
– am fost foarte aproape sa inot in apa foarte limpede, de o culoare ireala, dar am renuntat afland ca avea aproape 20 m adancime si o temperatura mult mai scazuta decat cea a aerului.
– am observat pe munte o capra neagra si am reusit s-o fotografiez de pe vaporas
Excursia s-a incheiat cu mai mult de 3 ore peste programul initial, datorita aglomeratiei de pe drum si din orasul Antalya, si pentru ca soferul care ne ducea din Antalya la hotelul nostru nu stia bine statiunea si ne-a plimbat prin tot Belek-ul.
Asa am ajuns la hotel tocmai cand se inchidea restaurantul. Am cerut cateva fructe chelnerilor, care au fost draguti si ne-au adus 2 farfurii pline cu fructe, desi le stransesera deja. In seara respectiva a fost singura data cand am folosit bufetul de noapte, unde, intre 12 si 1 noaptea, se puteau servi sandwich-uri, salate si alte gustari.
A doua excursie a fost mai scurta, mai relaxanta si mai placuta – ne-am bucurat sa exploram centrul vechi al Antalyei (zona numita Kaleici – vezi mai jos harta) impreuna cu Alexandru si bunicii.
De data aceasta am mers cu un minivan tip Mercedes Vito, cu sofer (cu care ne-am inteles chiar bine, desi nu vorbea decat turca). Kaleici e superb, are aceeasi atmosfera placuta pe care o gasesti si la Nessebar – un loc plin de farmec si de istorie, in care timpul a stat in loc si unde ritmul vietii e mult mai linistit.
Daca nu-ti place sa te targuiesti cu negustorii pentru suveniruri sau altceva, poti alege oricand sa stai la o terasa sau sa admiri barcile si iahturile din portul vechi de la inaltimea zidului cetatii sau de pe o banca situata langa apa.
Am remarcat pe strazile inguste din orasul vechi si cateva boutique hoteluri dragute, cu piscina in curte si terase cu flori.
Poti de asemenea vizita cateva obiective interesante, care te poarta prin istoria orasului, trecand de la o epoca la alta (romana, bizantina, epoca turcilor selciugizi si cea otomana):
Poarta lui Hadrian, turnul cu ceas (Kalekapisi – in traducere Poarta Castelului), minaretul canelat (Yivli Minare – ales drept simbolul orasului), minaretul rupt (Kesik Minare) etc.
La intoarcere am trecut prin statiunea Lara, unde exista o mica cascada ce se varsa in mare – Lower Duden Waterfall. Cascada se vede mai bine de pe mare decat de pe uscat (puteai face o excursie cu vaporasul de la hotel pana in apropierea ei), dar bunicul si cu mine am fost norocosi si am vazut-o din avion la plecare.
Ca o concluzie – Antalya e un loc placut unde sa mergi in vacanta, poti sa stai sa lenevesti la un hotel de 5 stele cu All Inclusive, dar ai si ce sa vizitezi – eu unul mi-am propus sa ajung data viitoare si la amfiteatrul de la Side, sa merg cu telefericul pe muntele Olympos (vezi aici), sa merg la rafting sau sa fac o croaziera cu vaporasul.
Ultimele weekenduri am fost plecat din Bucuresti – am avut ocazia sa fac lucruri inedite si sa experimentez situatii generatoare de adrenalina, care ma determina sa cred in potentialul turismului de aventura in Romania.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau o fuga impreuna cu sotia pana pe litoral, in vizita la niste buni prieteni, ocazie cu care ne-am plimbat cu o salupa pe Lacul Siutghiol. Motorul acesteia era destul de puternic, astfel incat puteai simti mai mult decat o adiere de vant – probabil pentru cei cu plete senzatia e chiar mai intensa 🙂
Aceeasi senzatie placuta (a vantului care iti adie in fata) am avut-o cateva zile mai tarziu, cand m-am plimbat cu bicicleta imediat dupa ploaie prin parcul Kisselef. Parcul era gol, in aer plutea acea mireasma specifica naturii dupa ploaie, iar Bucurestiul aglomerat si prafuit se transformase rapid intr-un alt loc, linistit si placut.
Am trait o experienta si mai intensa in weekendul petrecut la Paraul Rece, langa Predeal, unde am participat la un training outdoor.
Mi-am depasit limitele, demonstrand ca si ursii pot urca la inaltime 🙂 – secretul a fost ca nu m-am gandit nici o clipa ca nu voi reusi.
Weekendul urmator am fost la Tusnad, la rafting pe Olt, cu cativa prieteni din JCI Bucuresti.
Am stat la pensiunea Sara, o viluta cocheta, cu camere OK, cu piscina, sauna, Internet wireless, mancare buna la restaurant si cu o terasa unde dimineata poti lua micul dejun ascultand ciripitul vrabiutelor – nu va speriati de faptul ca pensiunea e vopsita in rosu aprins 🙂
Pensiunea iese in evidenta prin gama de activitati outdoor pe care o poti practica si modul placut in care esti tratat, atat de catre personalul de la restaurant, cat si cel responsabil de activitatile outdoor.
ATV-urile de 8 persoane au zburat efectiv pana pe malul Oltului si inapoi inspre Tusnad, carand nu doar pasagerii (echipati cu costume izopren), ci si barcile pentru rafting.
Traseul de rafting, lung de 17 kilometri, intre Tusnad si barajul de la Bixad, a fost destul de antrenant (pe unele portiuni ne-am intrebuintat serios, avand si doua fete in echipa), dar este totusi rezervat incepatorilor (pentru urmatoarele excursii la rafting sunt pe lista raurile Bistrita si Jiu, unde traseele sunt mai dificile).
N-am incercat sa ma dau de-a dura la vale in interiorul unui ZORB, desi conceptul importat tocmai din Noua Zeelanda parea interesant si este in oferta pensiunii.
Daca sambata a fost rezervata raftingului, duminica am dat o fuga pana la Lacul Sfanta Ana, unde m-a impresionat panorama lacului, cu diferitele nuante de verde ale padurii reflectate in apa.
Iar weekendul trecut, am fost la Iasi si mi-am amintit cum era in anii studentiei (cand evadam din Bucuresti, ca sa ma plimb la Iasi cu Adela prin Gradina Botanica) – vremea a fost excelenta, gradina parea mai curata si mai ingrijita ca in trecut, trandafirii erau infloriti, iar mirosul de iarba proaspat tunsa plutea in aer.
Una din modalitatile placute de a-mi petrece weekendul este sa descopar impreuna cu sotia mea locuri frumoase din Bucuresti sau din imprejurimi. E pacat ca multi oameni care traiesc in Bucuresti nu vad si locurile frumoase din oras sau din jur.
Duminica asta am mers in vizita la niste prieteni care stau la Corbeanca, langa Paradisul Verde. Impreuna cu ei am hotarat sa mergem sa vizitam zona Snagov.
Desi a plouat cu intreruperi, am avut parte de o atmosfera agreabila si de o experienta usor aventuroasa, datorata faptului ca am lasat GPS-ul acasa si ne-am orientat dupa o harta online citita pe mobil, dar mai ales lipsei oricarui indicator turistic pe drumul spre Manastirea Snagov.
Dupa ce i-am compatimit pe cei din zona pentru drumurile nu tocmai bune, am facut o scurta oprire la Snagov Club, care arata foarte bine (presupun ca si preturile sunt pe masura). Continuandu-ne drumul, in lipsa vreunui indicator, am luat-o inainte peste calea ferata, in loc s-o luam stanga catre complexul CFR Astoria din Padurea Snagov, unde vroiam sa ajungem.
Ajunsi la complex, am avut mirarea sa ne intalnim cu o mare de bikeri (vreo 2000 oameni), care participasera la Prima Evadare– 55 km pe sosea si prin padure (a se citi noroi – oamenii aratau ca dupa o zi in transee). Ulterior am aflat ca si doi prieteni si colegi din JCI au fost printre participanti – Marius Vetrici si Adrian Gavanescu. (Bravo baieti!)
Am luat masa pe terasa restaurantului din complex, pe malul lacului – mancare ok (dar nepretentioasa), servire peste asteptari, preturi rezonabile si vedere la lac – un mod placut de a-ti petrece dupa amiaza.
Apoi am decis sa ajungem totusi si la Manastirea Snagov, care e pe o insula in mijlocul lacului Snagov, si unde se presupune ca e mormantul lui Vlad Tepes. A trebuit sa oprim de mai multe ori sa intrebam localnici, laitmotiv fiind „mai intrebati” 🙂
Ajunsi pe pontonul din fata manastirii, l-am sunat pe mobil pe calugarul rezident (simpatic, dar cam vorbaret pentru un calugar), care (dupa vreo 20 minute in care am stat in ploaie) a venit sa ne ia cu salupa – Palatul Snagov se vede superb de pe lac.
Salupa sau barca reprezinta singurul mod in care poti ajunge la manastire – exceptand parasutarea :), pentru ca podul din lemn care lega insula de mal a fost distrus pe vremea lui Tudor Vladimirescu, si de-abia acum e in constructie o pasarela pietonala (dar stiind ritmul in care inainteaza lucrarile publice in Romania nu cred ca vom pasi foarte curand pe ea).
E o taxa de 15 Ron de vizitare si 5 Ron traversarea cu salupa pentru fiecare persoana.
Biserica e frumoasa, dar ar merita sa fie restaurata si mai ales mai bine promovata! Insula e foarte cocheta si ingrijita – are livada, vie, gazon tuns, flori etc.
Avem un monument cu o istorie bogata, legat de o figura istorica cunoscuta si la nivel international (Vlad Tepes), care nu e deloc promovat, iar infrastructura pana la el e jalnica. Daca strainii ar fi avut un astfel de obiectiv turistic, cred ca ar fi fost restaurat corespunzator, promovat ca o mare atractie turistica si plin de turisti!
Nu am ajuns si la Izvorani – poate intr-un weekend viitor.
Concluzia – e frumos la Snagov, dar nu m-as muta sa locuiesc in zona.